Copiii spun lucruri care te traznesc

Noi, mamele, (ok, si tatii) sarim in sus de exaltare la cel mai simplu cuvant spus de copilul nostru, mai ales atunci cand el e mic. Cea mai banala propozitie enuntata de mucosul nostru de-o schioapa, capata pentru noi valente artistice, folosofice chiar. Si, desi de cele mai multe ori ele nu sunt altceva decat prostioare specifice varstei, se intampla uneori ca ideile balbaitului si pelticului nostru sa exprime aproape tot ce noi ne tot straduim sa exprimam dar nu reusim. (de prea complicati ce suntem in gandire, probabil).
Ieri Matei ne-a auzit pomenind cuvantul “TVA”(vrem sa ne luam alta masina) si ne-a intrebat ce inseamna. I-am explicat noi cum am stiut mai bine ca e o taxa pe care o ia statul din tot ce cumparam noi ca apoi, din banii stransi, sa faca chestii pentru tara. Nu chiar i-a placut lui cand i-a zis taica-sau ca un sfert din banii ce ii da pe un lego se duc la stat, dar a depasit momentul. Ne-a intrebat apoi ce se intampla cu banii aia. Uite, i-am zis eu, de exemplu, din taxa aia de la lego, v-au renovat scoala si au facut-o mai frumoasa. Asta i-a placut. Dar a zis, “ok, si daca din banii aia presedintele (el atata stie momentan, ca statul are un presedinte si ala cam face tot) nu face cu banii aia ce ne place noua?” Am dus discutia mai departe si l-am intrebat ce ar vrea el sa faca presedintele cu tva-ul. Si de-aici incolo, vine partea aia filosofica in care mamita il soarbe din priviri pe Goe al ei.
“Eu vreau sa sparga toate drumurile astea, sa le strice pe toate, si sa faca altele noi, de la inceput, sa fie numai autostrazi si sa ajungem mai repede la bunici. Si mai vreau sa darame toate scolile ca sunt vechi si urate, si sa faca altele noi noute,mari si frumoase. Degeaba au reparat-o pe aia veche, ca tot e cam urata si n-are sala de sport. Stii, ca in piesa aia a lui Voltaj, “De la capat”.
Poate credeti ca vorbesc aiureli, ca va povestesc asta de dragul de a mai scrie ceva si de a ma da interesanta. Dar discutiile astea au avut loc ieri, asa, in cateva minute, in masina. Iar pentru noi au fost relevante.
M-am uitat la taicasau….si am tacut amandoi. Pastrand proportiile unei metafore venite de-a valma, copilul meu a ajuns sa stie mai bine decat noi ce trebuie sa facem: Sa daramam tot din temelie, nu sa tot reparam ce s-a facut rau si prost. Sa dam jos tot si sa o luam de la zero, de la capat, oricat de greu pare. Simt acum, dupa ce l-am auzit pe Matei vorbind asa, ca este singura noastra sansa. Nu mai merge cu reparatul, schimbatul, spoitul, aranjatul…
Copile, ce sa zic? ne-om stradui cumva sa facem cum spui tu; macar partial. Si ne-om mai stradui si sa te crestem pe tine in asa fel incat tu sa fii unul din cei care continua asta si stie sa ia totul de la capat daca va fi necesar.
PS: Copilul a mai zis si ca presedintele ar trebui sa faca mai multe Aqua Parcuri; are totusi doar 7 ani mucosul.
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s