Ritualul asteptarii

Azi vreau sa fierb din nou o cafea la ibric.
Bunica mea iubea cafeaua si urma un intreg ritual minutios in prepararea ei. Era perioada nechezolului, insa oricand puteai gasi in dulapul ei din bucatarie o cafea nemteasca Wiener ascunsa printre prosoapele de flotir. Acolo, printre sapunurile Fa si pachetele de Kent lung.
Desi pe jumatate inca adormita, o urmaream absorbita in fiecare dimineata. Gesturile ii erau mereu aceleasi si niciodata nu se grabea. Avea o ceasca speciala cu care masura apa, o ceasca alba cu floricele albastre, cu toarta putin ciobita. Masura intotdeauna trei cesti: una pentru ea, una pentru vecina, prietena ei de o viata iar cealalta, zicea ea „pentru un om bun, daca ne trece pragul”. Turna apa in ibric exasperant de incet, ca si cand i-ar fi fost frica sa nu se sparga. Statea nemiscata langa soba, privind ibricul deja innegrit pe margini si cu smaltul sarit, pana cand apa clocotea. Tragea ibricul apoi deoparte, cu mereu acelasi prosop alb imprimat cu maci rosii si presara cafeaua inauntru, lingurita cu lingurita, aplecandu-se usor sa poata savura acea prima aroma aburinda. Lua caimacul de deasupra si il picura in doua cesti de portelan cu marginea aurita. Era momentul cand eu, rautacioasa, nu ma puteam abtine sa nu remarc usor ironic „Tu si profa de chimie”. Nu se supara, isi continua zambind ritualul, amestecand cu lingurita cu coada lunga cafeaua in ibricul pe care il pusese deja inapoi pe foc si in care adauga intotdeauna nici mai mult, nici mai putin, de doua lingurite (cu coada scurta) de zahar. Nu am reusit niciodata sa deslusesc ce soptea incet miscandu-si buzele ca pentru o rugaciune in timp ce ridica si aseza la loc pe soba ibricul de doua ori…am banuit-o mereu ca spune un descantec sau o vraja.
Turna apoi incet cafea in cele doua cesti…si acum parca vad caimacul acela jucaus dansand in cercuri deasupra. Cafeaua ramasa o pastra calda in ibricul acoperit cu o farfurioara ceramica, pe marginea sobei. Nu uita sa imi toarne apoi si mie lapte caldut in ceasca alba cu floricele albastre ca sa ma pot preface si eu ca sunt adult. Urma momentul meu preferat: „Acum poti sa bati in teava” zicea. (era semnalul pe care il dadeam vecinei sa pofteasca la cafea: doua batai cu lingura de lemn in teava de gaz). Desi ani la rand isi bausera cafeaua de dimineata impreuna inca de pe vremea cand sotii lor erau in viata, vecina intra in casa parand in fiecare zi la fel de surprinsa: „Oare ce-i faci cafelei de miroase atat de bine? Am simtit-o de la poarta”. Nu stia nimeni ce-i facea, dar, intr-adevar, am descoperit mai tarziu ca era cea mai buna cafea pe care am gustat-o vreodata.
Asa erau toate diminetile, dar eu nu ma plictiseam sa le ascult povestindu-si mereu aceleasi amintiri despre cum isi asteptau in fiecare dimineata sotii cu o ceasca de cafea la ibric. Si, desigur, savuram cu nesat, fiecare mic detaliu din ghicitul lor in zatul cafelei: pasarea alba care aduce vesti bune si cea neagra care vine cu necazuri; omul alb care insemna o vizita de departe a cuiva apropiat si omul negru care iti facea rau; stelele, florile, inimile care aduceau liniste, fericire si iubire sau paianjenii, pietrele, flacarile care insemnau necaz, nedreptate, durere.
Pentru multa vreme, poate si din comoditate, nu am mai fiert dimineata cafea la ibric.
Mai nou insa nu doar ca am redescoperit gustul unic al cafelei cu caimac, dar m-am trezit repetand in cel mai mic detaliu intreg ritualul bunicii mele. Poate si pentru ca nu mai vreau sa uit ce mi-a spus odata, adult fiind deja, atunci cand am baut o ceasca de cafea impreuna (sau poate chiar ultima ceasca de cafea impreuna): „Cafeaua se fierbe purtandu-l in gand si soptindu-i vorbe de drag acelui om bun pentru care pastrezi o parte in ibric,pe marginea sobei, sa nu se raceasca. Oricand, in orice zi, un om bun poate sa iti treaca pragul cu o veste buna; iar tu trebuie sa poti sa il primesti.”
Imi confirmase banuiala: ea chiar facea o vraja…sau, cel putin, asa vreau eu sa cred acum cand asez farfurioara ceramica pe ibricul usor innegrit.
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s