Invataturile Maicii Eufrosina catre fiica sa adoptiva. (sau cum am invatat sa cred in sfinti)

Mama Sina. Asta era “porecla” bunicii mele. O chema de fapt Eufrosina (un nume de care de altfel am ras mult in copilarie pt ca mi se parea ca vine din alta lume). La Blaj toate bunicile de pe strada unde am copilarit erau mame atat pentru nepotii lor, cat si pentru ceilalti copii de pe strada: Mama Cica, Mama Nina, Mama Nita. Bunicii mele oamenii ii spuneau Frosina, dar a aparut soramea si a simplificat problema: Mama Sina. Si asa i-au spus toti de atunci: copii, nepoti, vecini, pana si postasul care ii aducea pensia.

Si nu degeaba i-am spus si eu apoi “mama”, dincolo de obiceiul de pe Hula veche a Blajului. Ea m-a crescut singura de cand aveam 8 luni. (acum ca am si eu copii, ma tot gandesc cat de greu i-o fi fost mamei mele sa ma dea atat de devreme; dar asa erau vremurile pe atunci). Evident, eu n-am suferit cu nimic din asta, ba mai mult, m-a rasfatat si mi-a facut pe plac biata Mama Sina, de nu mai razbeste nimeni cu mine nici in zi de azi.

Dar pe langa rasfat, femeia asta m-a invatat atat de multe ca, daca as avea talent literar, cu usurinta as scrie cateva volume bune. Azi insa va povestesc doar cum m-a invatat ea sa cred in Dumnezeu. Era credincioasa; asa erau toate femeile simple pe atunci, cred. Facuse ea un pic de scoala, se facuse croitoreasa, dar tot femeia simpla de la tara era, chiar daca locuia intr-un oras cu gaz si curent, la o aruncatura de bat de Liceul Andrei Muresanu.

In mintea ei, n-aveai cum sa nu crezi in Dumnezeu. Nu cred ca isi putea imagina ca exista atei pe pamant. Din start m-a invatat cateva rugaciuni (alea clasice, de copii) si seara le spuneam impreuna. Duminica ma ducea la Biserica. Nu exagera. Ma ducea doar de la ora 10:00 cand se citea Evanghelia si stateam maxim o ora ca sa nu ma plictisesc si sa ma apuc de facut prostii. Slujba la Casa Domnului din Blaj (asa se numea Biserica) era frumoasa chiar si pentru un copil. Un preot bland in voce si atitudine (nu uit ca il chema Benchea) si un cor cu voci chiar dumnezeiesti. Asta a fost partea teoretica a invataturilor ei crestine: zicem rugaciuni seara si mergem duminica la biserica; un pic. Si a ramas la nivel teoretic: n-am uitat rugaciunile, dar adevarul e ca nu mai stau in fiecare seara sa le spun si nici nu ma mai prezint duminica la slujba (ce-i drept, nici preotul Benchea nu mai e acolo…)

Partea practica insa a fost una mult mai de pret si asta ma urmareste in zi de azi in fiecare moment.

Intr-o zi a venit vecina pe la noi, Mama Cica, si a inceput sa o certe pe a mea ca de ce spala haine in zi de sarbatoare, marcata cu cruce rosie in calendar. Bunica-mea i-a raspuns ca ea are un calendar de la Electrica (unde lucra fiul ei) pe perete si ca pe ala nu se vede nici o cruce rosie. Dupa ce a plecat vecina, mi-a spus: „in afara de ziua de duminica, sa stii ca crucile alea rosii sunt inventate pentru lenesi. Si sa stii, tu copchila, ca lenea e pacat mult mai grav decat lucrul omului in zi de sarbatoare.”

Eram deja in scoala generala si urma sa am teza la Mate. Teza grea. In disperarea mea, unde nu ma pun eu pe pat in genunchi si ma apuc sa zic rugaciunile sa scap cu bine de teza. A mea cand ma vede, ma ia usor de o ureche si zice „Pune mana pe carte si destupa-ti mintea ca sa stii la teza! De rugaciuni ne ocupam noi astia, mai batrani” De altfel saraca, la fiecare examen important de-al meu zicea nu stiu cate zeci de rugaciuni si le tinea numarul cu boabe de fasole mutate dintr-un buzunar al sortului in altul.

Iar cu o alta ocazie, cand m-a auzit la telefon ca tot zic „doamne ajuta” unei colege cu care povesteam despre teza la Romana, mi-a zis „Stii ce zice Dumnezeu cand tu aproape sa te ineci in lac si tot strigi „doamne ajuta”? Zice „Bine, te ajut, dar mai da si tu din maini”.

Si mi-a mai zis ea multe, cum ar fi sa nu ma mai ascund sub pat pe timp de furtuna, ci sa fiu mereu atenta si curajoasa, ca si cand e soare te poate trazni la o adica; sau ca degeaba iti da Al de sus un candelabru frumos din cristal daca tu nu esti vrednic sa platesti factura de curent. Si alte de-astea profunde si de duh.

Cred ca orice preot sau teolog ar certa-o acum pe Mama Sina a mea pentru toate vorbele astea. Invataturile ei nu sunt conform credintei ortodoxului dedicat. Dar pentru mine toate astea n-au facut altceva decat sa ma ajute sa inteleg ca a crede in Dumnezeu nu exclude credinta in propriile puteri. Ba poate chiar o intareste. Si ca in toate trebuie sa existe cumpatare. A reusit sa faca un copil sa creada intr-un Dumnezeu de care sa nu ii fie frica, de care sa nu se plictiseasca, un Dumnezeu  care  nu inlocuieste stradaniile omenesti de fiecare zi si nici dorinta de evolutie.

Credinciosii isi aleg sfinti la care sa se roage, pe care sa ii venereze. Eu am ales o Maica. Un om adevarat care a existat in viata mea reala, nu doar in carti. O mama la care ma inchin si pe care o pomenesc in fiecare zi pentru ca m-a invatat la randul meu sa fiu om, nu sfant. Cu ce e mai prejos o Mama Sina a unui copil de cativa anisori decat o Preacuvioasa Sfanta Eufrosina a credinciosilor?

PS: Mama Sina e aceeasi bunica credincioasa despre care am scris ca nu l-a lasat pe preot sa ma boteze in cristelnita pana nu a pus apa calda inauntru.

 

Nota de subsol din doxologie:

Sfanta Cuvioasa Eufrosina a trait in secolul V in Alexandria. Ramasa orfana de mama, la 18 ani, refuzand sa se casatoreasca, a imbracat haine barbatesti, si, fara ca nimeni sa stie pana la moartea ei, a trait intr-un asezamant monahal sub numele de Smarald unde a dus o viata duhovniceasca exemplara.

Acatistul Sfintei Eufrosina incepe asa: „Celei alese de Dumnezeu din palatele imparatesti pentru Camara Cereasca a Raiului, fericitei Eufrosina cea nebuna pentru Hristos, ocrotitoarei si rugatoarei noastre, cantare vrednica de lauda sa ii aducem. Iar tu, o, fericita maica, indrazneala avand catre Domnul…”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s