Impreuna de Craciun

In jurul bradului e forfota mare.L-au impodobit ca in fiecare an, printre globuri,  cu nuci din nucul acela din care tatal ei a pastrat un vlastar si l-a plantat inainte ca nucul batran sa fie taiat. Sub brad, Mosul a fost darnic si anul acesta: cutii si cutiute impachetate  frumos de mana ei pentru fiecare. Si nelipsitele portocale. Multe, multe portocale. Nu mai sunt toti prezenti in jurul bradului. Anii au trecut, unii din cei dragi au plecat pentru totodeauna, altii sunt prea departe ca sa poata ajunge anul acesta de Craciun.

Copiii au crescut. Baiatul cel mic, acum la 23 de ani e mai inalt decat baiatul cel mare la cei 27 de ani ai sai, care, la randul lui a ajuns sa fie mai inalt decat tatal. Cel mare, de mana cu logodnica sa, deschide primul cadoul si se bucura ca un copil gasind o carte SF, marea lui pasiune. Parintii respira satisfacuti dar si relaxati ca in sfarsit au scapat de vesnicul lego star wars care trebuia sa fie sub brad in fiecare an. Mama ii sopteste sotului “Imi pare cam fitoasa fatuca asta cu care s-a logodit, dar, na, nu ma bag”. Sotul, relaxat ii raspunde “Lasa, draga, bine ca ii da voie sa vina la noi de Craciun”.

Toti il striga pe baiatul cel mic sa vina sa isi desfaca darul. El nu razbeste sa stinga tigara pe care a aprins-o pe ascuns in bucatarie, sub hota. Spre supararea mamei, s-a apucat intre timp de fumat, dar nu il cearta pentru ca si ei i-a placut odata tigara langa o cafea buna, nemteasca. Cel mic gaseste sub brad o colectie de cd-uri si se bucura nespus. Desi student la poli acum, tot nu a renuntat la marea lui iubire, muzica.

Stangace si evident emotionata, mama isi desface si ea cadoul. Nici azi nu e in stare sa rupa aiurea hartia. O desface cu grija amintindu-si vremurile cand nu gaseai asa ceva si orice hartie imprimata sau servetel deosebit se pastra la colectie. Sare in sus de bucurie ca o adolescenta suprinsa, desi cadoul e acelasi din fiecare an: parfumul ei preferat. Tatal, mai retinut, isi inspecteaza cadoul. Ca in fiecare an, un ceas. Ceasurile nu sunt niciodata prea multe.  Dupa cateva minute zambeste si zice: “Da, e bun. multumesc”.

Din camera de langa se aud clopotei si chicote. Apoi o bufnitura de usa si, de dupa colt apare pe o tricicleta cu Minnie Mouse, fetita. Ea inca e mica. A aparut mult mai tarziu in viata lor, dar este incantarea si deliciul tututror. Fetita da tarcoale bradului, ochii albastri ii stralucesc pe sub genele-i lungi si bretonelul brunet a la Audrey, si exclama: “Hei! V-ati luat cadourile, da? Bun, inseamna ca toate celelalte sunt pentru mine”. Asa si sunt, toate ale ei, cea mai rasfatata dintre toti.

Baiatul cel mare ii striga pe toti deschizand laptopul. “Haideti repede! Am pornit Skype-ul! Ai nostri din Franta sunt online.” Si stau toti asa, laolalta, cu bradul in spate si laptopul in fata, povestind cu cei dragi de departe ca si cand ar fi din nou toti impreuna ca in vremurile cand darurile erau mai putine si mai sarace, dar oamenii mai multi si mai bogati. Din laptop se aude o voce de baiat, adolescent deja si el: “Uite, mami, uite nucile din brad de care iti era dor. Sunt acolo!”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s