Implantul bate slagarul la Eurovision

Buna credinta a romanului aluneca precum un sapun de pe marginea chiuvetei inspre sifonul naivitatii si, uneori, al ipocriziei. Aparatorii valorilor culturale si morale au inceput, cel putin pe facebook, sa urle ca Mihai Traistariu e un jeg si ca n-ar trebui sa participe la Eurovision. Asta pentru ca si-a expus chilotii pe peretele imaculat al paginii fb, pentru ca arata ca un zombie de cand cu implanturile de par sau pentru ca a pozat in Iisus pe cruce. Nici de cantat nu pare a mai canta nu stiu cat de bine pentru unii (tot de la implanturi probabil sau pentru ca il strang chilotii), iar videoclipul piesei Paradisio pare a fi din alte vremuri. Toate astea, ca si cand, Eurovisionul ar mai avea vreo legatura cu muzica sau cu valorile morale si culturale.

Da’ de unde ideea asta? E de ajuns sa ne uitam la ce a insemnat Eurovisionul in ultimii ani ca sa tragem o concluzie obiectiva: Traistariu si piesa lui sunt perfecti pentru Eurovision! Concursul asta despre asta este: despre monstri si dezaxati, travestiti si ciudati, despre spectacol ieftin si socant, despre chilotaraie in ritm de boomtzi boomtzi. Asta cand nu e eventual vorba despre politica si bani. Oricat imi plac mie Holograf si Voltaj, ei n-au avut si nu mai au loc la asemenea concursuri. Pentru ca ei fac muzica, nu implanturi ieftine de spectacole socante. Sa nu uitam ca cele mai bune rezultate la Eurovision le-am avut fix cu acest Traistariu, asa ciudat cum e, pentru ca se potriveste stilului si cerintelor (si apropo, canta bine live baiatul si face octavele alea cu hi-hi-hi la marea arta; cica este printre putinii cantareti barbati, sau chiar singurul, care duce alea 5 octave). Iar piesa lui e pe stilul actual si are si mesaj pe deasupra (oricat urasc eu stilul asta). Da, am avut rezultate si cu Luminita Anghel; sa nu uitam ca si ea urla bine si ca a avut acel show pe cat de strident pe atat de original cu butoaiele baietilor de la Sistem.

Asadar, oricat as iubi eu muzica veche, aia la care ii zicem noi „muzica adevarata”, nu mai e de mult loc la Eurovision de Salcii la mal, Fotolii din odaie si alte slagare rasunatoare. La Eurovision se merge si se castiga, la fel ca in cele mai multe domenii artistice mai nou, cu socantul, cu stridentul, cu grotescul chiar. Sau, in cel mai bun caz, cu pile.

PicMonkey Collage

Pe vremuri, ei castigau Eurovisionul cu muzica lor, doar urcand pe scena si cantand; eu inca ii ascult, dar asta n-are nici o importanta. Acum alde Traistariu e pe val la Eurovision! Si chiar cred am avea sanse cu el, daca mergem acolo cu gandul de a si castiga oaresceva, nu intr-o cruciada romaneasca de culturalizare si educare a publicului european dezmatat.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s