Cum sărbătoresc cei mai norocoși români (ăia din Ardeal) Paștile?

Noi, românii din Ardeal, ținem foarte tare la tradițiile și obiceiurile noastre strămoșești pe care ne străduim să le păstrăm neîntinate și nealterate, de veacuri.

De aceea, de Paști de exemplu, pe lângă obiceiurile binecunoscute și practicate cam în toată țara ( ciocnit ouă roșii , mers la Biserică la slujba de Înviere, gătit si păpat friptane, supe, și alte sarmale) noi mai avem și alte chestii ale noastre, specifice aici, in Ardeal.

In a doua zi de Paşti, băieţii merg și udă fetele sa crească mari și frumoase ca florile (la sat, cu găleata cu apă, la oraş, mai soft, cu parfumelul). Asta am învăţat-o de la unguri (sau de la saşi, nu se ma ştie chiar exact). Când avem nervi şi răbdare, facem, pe lângă ouăle roşii, ouă potcovite (n-ai avut de lucru, István, şi ţi-ai făcut).

Pentru masa din duminica Paştelui gătim, pe lângă bucatele cunoscute, dobostorta (tort doboş), rétes (strudel unguresc), kifli (cornuleţe), bejgli (rulada tip cozonac), hájas (haioș), sărmăluţe in foi de viţă (lista poate continua;  köszönöm szépen, Nagymama!). Şi nu e masa tipic Ardelenească dacă nu avem pe ea şi ciorba de miel cu chervar, tocăniţa cu Knodels şi sosul acrișor de mere lângă friptură, keksuri, cremșnitul  şi prăjitura cu rubarbură (Danke, Oma!).

Nu am de gând, evident, să vă stresez şi cu reţetele bucatelor enumerate. Voiam de fapt să vă spun că de-aia cred eu că noi, românii din Ardeal, suntem cei mai norocoşi: pentru că am avut si avem ocazia de a păstra si de a combina toate aceste obiceiuri. Iar ele au ajuns sa fie atât de împământenite aici încât am ajuns să uităm care obicei de-al cui e. De fapt, nu, nu am uitat neapărat, dar nu mai contează că e „de-al nostru” sau „de-al lor”.  Şi cum să nu fim noi cei mai norocoşi români, când cei mai mulţi dintre noi sărbătorim de două ori Paştele (şi pe-al nostru, şi pe-al lor, că doar n-om rata noi o ocazie de sărbătorit, mâncat şi băut bine)

Bunica mea, româncă din Ardeal, era o super gospodină; şi foarte ocoşă pe deasupra. Dar cu toate astea recunoştea şi îmi zicea să ţin minte că cele mai tari bucătărese sunt unguroaicele şi cele mai pricepute cofetărese sunt săsoaicele. Carevasăzică, să învăţ de la ele dacă vreau să mă iubească bărbatul, căci dragostea, oricum o iei, trece prin stomac (vorba asta nu ştiu de la care etnie vine, dar am preluat-o, că e bună, şi, deci, nu mai contează).

Paște fericit tuturor! Oricând şi oriunde!

Kellemes húsvéti ünnepeket kívánok!
Ich wünsche Ihnen Frohe Ostern!

PS: Luni las poarta deschisă şi câinele închis în ţarc în aşteptarea udătorilor. Las şi câteva parfumuri franţuzeşti la îndemână, pentru că, oricât ţin la voi, încă nu ştiu dacă vă pricepeţi atât de bine la parfumuri cum vă pricepeţi la mâncare.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s