La cimitir de Pasti: sa ma duc, sa nu ma duc…

Satul meu natal, Sugag (Alba), desi s-a modernizat si arata ca un mic orasel, cu magazine, bancomate si chiar spalatorie auto, este un sat foarte conservator cand vine vorba de obiceiuri si legi.

De exemplu, In Sugag, in noaptea de Inviere, daca saluti in jur de 1 noaptea cu “Hristos a Inviat”, ai toate sansele sa ti se raspunda bombanit “Inca Nu!”. Asta pentru ca, dupa un foarte vechi obicei impamantenit acolo (din unele motive practice mai ales), slujba de Inviere se tine la ora 2 noaptea. Asa ca, pana preotul nu da “dezlegarea” nu te apuci de nebun sa zici “Hristos a inviat” imediat dupa 12 noaptea ca in alte locuri.

Asta e doar un exemplu, ca sunt multe, cum ar fi ca bunica-mea nu ne lasa sa folosim o anumita cratita sa gatim carne in ea pentru ca era cratita dedicata exclusiv fierberii zacustii si a dulceturilor de post, si sa nu se “spurce”. Nu contau explicatiile noastre cu eficienta Pur, Axion si Fairy.

Dar, deviez prea mult. Ce voiam sa va povestesc de fapt este ca un astfel de obicei impamantenit acolo si care, din verificarile mele e unic in Romania, este mersul la cimitir in prima zi de Pasti, pe la amiaz, imediat dupa slujba de la Biserica. Ca sa intelegeti, e cam ce se face in alte parti de 1 Noiembrie sau de Florii: se merge cu flori, cu lumanari, iar preotul vine si face acolo o slujba de pomenire pentru fiecare mormant in parte si canta “Hristos a inviat”.

Chestia faina e ca in fiecare an, obiceiul asta e unul care aduna laolalta foarte multi oameni, imprastiati prin te miri ce colturi de tara sau tari, care se bucura de reintalnire si isi cinstesc si comemoreaza strabunii cu drag si respect. Cand eram copil, era momentul preferat din toate sarbatorile: cicocneam acolo oua rosii, imbracati din cap pana in picioare in haine noi si ascultam povestile despre bunicii, si stra- strabunicii nostri. Recunosc, in adoloscenta, era si un moment in  care ne etalam tinutele, vedeam ce mai e nou pe la oras, ca uneori veneau inclusiv vedete ca Marius Moga sau Tataie de la BUG Mafia (asta n-ati stiut-o, ca ei sunt de prin zonele alea).

Dar iar ma pierd in detalii. Ideea e ca, desi ne miram de ce de Inviere noi comemoram mortii, ne bucuram de momentul ala si ii dadeam cu totii importanta cuvenita: adica sa nu uitam niciodata care de unde am plecat si care sunt originile noastre. E un obicei care inteleg ca dateaza de prin 1920 si chiar se tine cu sfintenie in fiecare an. Adica se tinea. Pana anul acesta. Cand preotul nou din comuna, discutand cu mai marii sai si suspunand la vot in Biserica, a decis ca acest obicei nu este conform canoanelor bisericesti, ca incalca legile, ca “nu s-a mai vazut niciunde asa ceva”, si deci, a hotarat sa nu se mai tina. Adica sa nu mai mearga sa tina slujba de pomenire in cimitir. Multi dintre oameni, unii ca nu au stiut, altii ca asa au dorit, au mers totusi la cimitir conform obiceiului. Preotul nu a venit. Totusi, incalcand aceasta decizie, si deci canoanele cele sfinte (sper ca nu va fi sanctionat pentru asta), celalalt preot din comuna, mai in varsta, a venit si a tinut slujba, cel putin anul acesta.

Eu la teologie si la canoane nu ma pricep deloc. Pot intelege ca exista anumite legi si reguli, ca in orice domeniu. Dar nu pot intelege cum o astfel de lege poate sa distruga o lege a locului, o lege a pamantului care dateaza de atatia amar de ani si la care oamenii tin atat de mult. Si nu mai inteleg cum de unicitatea unui obicei devine o culpa, si nu un motiv de mandrie, de dorinta de a fi pastrat si chiar promovat. Tot ca o nepriceputa, stiu ca Biserica  e cea care uneste oamenii, cu atat mai mult la sat, ea e liantul, e numitorul comun al tuturor enoriasilor sai, si totusi, ea arata acum ca tine mai mult la canoanele sale rigide decat la obiceiurile care unesc oamenii, care ii identifica pana la urma ca apartinand unui loc, unui specific, unei legi nescrise dar sfinte pentru oamenii de acolo.

Nu il cunosc pe preotul cel nou al comunei, nu doresc sa aduc vreo acuzatie, dar stiu ca el a fost primit cu dragoste si respect de enoriasi si cred ca de aceasta dragoste si de acest respect pentru ei si obiceiurile lor ar trebui sa dea si dansul acum dovada. Incepand cu un mic detaliu, care poate pentru unii a fost neinsemnat, dar care cred ca vorbeste tocmai despre esenta iubirii si a respectului: legea locului (sau a tuturor locurilor normale) de a incepe slujba din cimitir (oricand se va decide sa se faca asta) cu pomenirea preotilor care au ctitiorit Biserica din sat in care el acum slujeste, obicei pe care dansul l-a refuzat din primul an in care a slujit in Sugag.  Este un detaliu care tine de educatie si respect si care nu ar trebui niciodata incalcat, indiferent de canoane sau reguli bisericesti. Pentru ca, dupa mine,  este echivalentul iubirii si respectarii propriilor parinti, iar legea asta stiu sigur ca e porunca.

Pentru mine asta a fost primul an de cand ma stiu cand nu merg acasa la Sugag de Pasti. Sper ca anul viitor sa ajung, conform obiceiului, sa pun o floare si o lumanare bunicilor, indiferent de decizia preotului din sat. Pentru ca anul acesta, ramanand la Cluj, copiii m-au intrebat duminica dimineata “Si? Nu mergem la cimitir? Pai cum nu? Ca in timp ce noi suntem la cimitir, vine in curte Iepurasul.”

Cel mai probabil, odata votat si hotarat, acest obicei al slujbei de pomenire din cimitir din prima zi de Pasti in Sugag se va pierde. Cu atat mai mult cu cat, oamenii  nu par sa incerce sa faca nimic in sensul asta: unii din respect pentru ceea ce inseamna un preot la sat, altii, pentru ca, un alt obicei local bine impamantenit de veacuri si foarte bine conservat in zona, ii face sa vorbeasca doar pe la colturi despre asta, fara a lua vreo atitudine.

PS: Imaginea (foto radiocluj.ro) reprezinta un alt obicei vechi din Sugag, unic in Romania, “Statul la vase din Lunea Pastelui”, organizat in curtea Bisericii, cu binecuvantarea preotilor. S-a tinut si anul acesta. Inca nu am aflat daca incalca sau nu canoanele Bisericii sau daca aduce sminteala ca obiceiul din cimitir.

Advertisements

2 comments

  1. Incet incet si daca merge pe acsa pe la oameni toc cam 2-ua ouo o sa capete,din partea mea cam atat vede, iar legat de obiceiurile noastre ,sa le lase cum le-a gasit,daca nu ii place sa isi vada de drum,(pop@)!

    Like

  2. Pai normal! La cimitir capata 2 oua, iar daca merge acasa sau in gradina mai bine zis la fiecare in parte, capata si mici atentii. Sa strice el obiceiul…hoti peste hoti

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s