Azi o sa fac clatite. Multe, multe clatite, umplute in exces cu dulceata de macese. Si o sa-mi patez camasa preferata si o sa ma enervez ca am degetele lipicioase. O sa imi miroasa parul si porii a coca de clatita coapta pe tigaia incinsa. Si nu o sa pornesc hota pentru ca vreau sa miroasa asa in toata casa, pana sus in dressingul din mansarda.

Si-apoi o sa fierb o cafea la ibric. O sa aleg o ceasca ciobita, usor inegrita in locul in care toarta e lipita de peretele cestii. Si o sa torn cafeaua in ceasca asa, cu tot cu zat, fara sa o strecor sau sa o las sa se aseze. Ma va enerva zatul ala scrisnind printre dinti, dar, la final, voi intoarce ceasca cu gura in jos pe farfurie si o sa imi ghicesc tot viitorul in cafea. Si o sa cred tot ce sta scris acolo printre pasari, usi, inimi, flori de nu ma uita si alte semne desenate in zatul uscat pe ceasca.

E felul meu de a face in ciuda unei zile de 25mai de acum multi ani cand nu m-am oprit din drum la o cafea la ibric si o clatita cu dulceata de macese.

E felul meu de a-mi face mie in ciuda.

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s