De la adolescentul bazz, la adultul buzz

Bazzz bazzz…un sunet pe care il auzi peste tot in perioada asta, de la abinele strangatoare de polenuri. De la ele bag de seama ca se inspira si multi barbati in perioada asta cu buzz buzz pe diverse cai aflate la indemana: cabluri telefonice sau fibre optice.

Etapa asta pre-estivala intotdeauna aduce reactivarea fostele iubiri din tinerete. Se invart in jurul tau ca albinele in jurul margaretelor („ochiul boului” se numesc la noi in sat). Si este, pe undeva, magulitor sa vezi ca, desi au trecut anii prin si peste tine, exista inca barbati care sa te admire, sa te bage in seama.

Dar bagatul asta in seama poate usor aluneca pe panta libidoseniei si ipocriziei cand Nea Albina nu se poate rezuma la „arati bine”, ci apeleaza la texte tip „doar pe tine te-am iubit toata viata mea, dar nu am realizat pana acum”; „de cand ne-am despartit nu am reusit sa mai am nici o relatie serioasa”; „regret amarnic, acum, cand te vad cum arati, ca te-am lasat sa pleci”, samd.

Si, cel mai probabil,  iti scrie toate astea in timp ce isi asteapta sotia la coafor sau copilul la scoala.

Mai Nea Nostalgie, ai fi extraordinar si ti-as savura complimentele daca le-ai putea limita la „Sa mor io ca esti buna! Esti mai faina ca-n liceu! Daca n-ai fi maritata, as fugi cu tine pana la Paris”. Astea macar as simti ca sunt sincere, oricat de cizelate din topor si ranga ar fi ele. Dar cand invoci iubirea vesnica, neintinata si nealterata dupa 20 de ani, imi vine sa iau trandafirul ala galben pe care nu mi l-ai oferit niciodata in adolescenta si sa dau cu el dupa tine. Iti place cum am evoluat, zici? Am devenit o femeie interesanta. Ah, chiar atragatoare? Pai sa-ti fie de bine! Acum 15 ani te deranja putin cosul meu din frunte; soldurile imi erau cam proeminente si sanii cam mici, nu? (ce-i drept, nici acum nu-s foarte mari, dar am invatat intre timp cum sa ma imbrac sa nu observi tu asta) Pe vremea aia, cand eram libera, deschisa, cu enspe mii de vise si idealuri dupa mine, tu imi dadeai cu barda peste aripi si o cautai pe Pamela Anderson prin toate scolile din oras.

Cred din tot sufetul ca exista iubiri vesnice, dincolo de spatiu si timp, care raman neimplinite si neimpartasite. Dar raman. Iubirile acelea nu sunt astea de care spui tu acum, cand doar frustrarile si regretele personale te determina sa incerci sa te lipesti de mine. Iubirile acelea sunt amintiri frumoase ferecate in inimile a doi vesnici liceeni care tac. Tac pentru ca se cunosc si se respecta. Eventual, cand se intalnesc, el ii zice ei bancul cu „Ce copil frumos…” (pentru cei care nu stiu bancul, il zic in privat, ca nu imi permit aici) iar ea, emotionata, isi desface esarfa multicolora de la gat mimand ca râsul a lasat-o fara aer.

PS: Aceeasi esarfa e numai buna acum pentru zburatacit albine buzzuitoare.

Advertisements

One comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s