Patricia, ne salvați?

Prin metode pe care nu le pot dezvălui public, am intrat în posesia unui eseu scris  de o elevă din Cluj, Patricia Cîmpean, și prezentat anul acesta în fața comisiei de la București pentru susținerea proiectului “Capitală Cluturală Europeană”. Eseul îl găsiți în întregime la finalul articolului.

Dincolo de admirația mea pentru cunoștințele de Limba Engleză, capacitatea de analiză, tehnicile de comunicare ale Patriciei, ceva din eseul ăsta mi-a rămas bine întipărit în minte. Spune ea la un moment dat:”Cred cu tărie în abilitățile dobândite prin acțiunile de voluntariat pentru că acestea nu pot fi niciodată învățate în sala de clasă. Proiectul acesta ne va oferi oportunitatea unei educații alternative, care pentru mine este la fel de importantă ca și școala.”

Patricia este tânarul pe care îl iubesc și care merită toate eforturile mele: cel care ridică ferm capul peste sistem, care nu se mulțumește doar cu ceea ce i se oferă în mod tradițional, obligatoriu și gratuit, care nu stă să plângă în pumni că școala nu îi oferă tot ceea ce e necesar, ci care răzbate, găsește singur soluții, învață de toate de peste tot, se implică fără a primi ceva palpabil și imediat în schimb. E tânarul conștient că nu poate primi totul pe tavă, chiar dacă poate a fost obișnuit ca mama să îi aducă dejunul la pat în copilărie; sau poate tocmai de-asta e conștient acum că trebuie să dea ceva în schimb. Școala nu mă învață cultură civică? Nu-i nimic. Învăț eu singur, fac voluntariat, muncesc, mă implic și nu stau să mă văicăresc la ușa cancelariei cu părinții de mânuță.

Ca Patricia sunt foarte mulți alții.  La fel e și tânărul arhitect care a deschis un SRL pe genunchi împreună cu fostul coleg de facultate, care muncește și răzbate pornind de la mai nimic, nu întinde mâna și nici nu primește gratuit contracte avantajoase, pentru că mama lui nu e secretar de stat.

Tot așa e și studentul care vinde cărti într-un anticariat sau servește domnii la masă seara în restaurant, ca să se poată întreține în facultate și să nu fie o povară pentru părinți.

La fel e și cel devenit zugrav la nici  20 de ani, hotărât să se descurce singur, obligat poate de situația de acasă, dar fără să se gândească vreo clipă că ar putea sta și lenevi așteptând mila altora.

Pe ei ne-am dori să îi auzim mai des, sa îi vedem că răzbat peste cei obișnuiți să primească totul fără a oferi nimic, peste cei învățați să sară mereu peste rând sau care cred că s-au născut îndreptățiți cu favoruri; peste cei blazați, frustrați, dezinteresați, incapabili sau, pur și simplu, nesimțiți.

Dacă Patricia și cei ca ea vor vota duminică, suntem salvați. Și nu mă refer politic acum, ci suntem salvați ca și conștiință și speranță că munca și onestitatea vor răzbate deasupra lenei și a hoției.

Clujul a pierdut competiția “Capitală Culturală Europeană” nu pentru că n-ar fi meritat titlul, ci pentru că nu a putut dovedi nevoia de a-l deține. Noi acum cu siguranță avem nevoie ca tinerii ăștia să iasă în față și să ne salveze.  Mai rămâne doar să decidă ei (rapid) dacă merităm salvarea asta.

O merităm?

______

Essay

“As an 18 year old high school student, born and raised in Cluj, my journey with this team started with two simple questions: “Do you love Cluj? Are you attached to the city?” My answer was, instinctively, “Of course I am!” I became very rapidly fond of the concept of Cluj-Napoca being the ECoC, because, as I am in the process of growing up and developing myself, I discovered the resources and the potential of the city.

I have noticed a general lack of understanding when it comes to European values among my peers. For instance, last year in History class I studied the EU, how it came to be, its institutions, and its core principles, but only as a simple list to remember for the test. There wasn’t enough debate, enough dialogue to make the students understand what diversity and tolerance (for example) truly mean and how they should affect our daily conduct. Our programme maybe will not change teaching methods, but it will change what me and my classmates see around us; because diversity and tolerance will become a reality. Cluj will be more inclusive and Jivipen will be the base for the creation of this union, because it all starts after we learn to take responsibility for the difficulties of the Roma people and the Roma youth, since we have been sweeping their problems under the rug. I believe that when the next generation sees these projects (which will be more accessible), these values will be assimilated naturally as they are slowly but surely becoming the norm in Cluj and the title is an important actor in this.

Also, I can’t remember the last time my creativity was challenged in school. Art classes have become “do nothing just waste time on the phone” classes and art shouldn’t be just a hobby in the future. This mentality leads to wasted potential. This is why the Expand project really tackles this problem. Through “Schools Adopt an Artist”, students get a very important opportunity: to meet artists and to be mentored by them. So on one hand, they are much more likely to spark creativity in schools at a larger scale and on the other hand, more specifically, it is a massive thing for artistic teens to see that they can make it in creative domains and they don’t have to study something they don’t like just because the future might seem unsure at the moment.

So let’s see the way our programme targets the youth even more. This city has a very important resource. As an active volunteer myself, I have met young people who are willing to “complicate” their lives and take huge responsibilities upon themselves just because they believe in something. I am talking about the volunteering community of the city, young, active and full of potential. I know that Cluj 2021 is something this community will believe in, because it made me, as a member of it, choose to actively take part in this process. This is why we are eager for it to happen. I must mention that I strongly believe in the skills I have developed through volunteering because they will never be something achievable in classrooms. For this reason I can’t wait to see the Volunteering and Working Placement Programme in action. It will provide more opportunities for alternative education which to me is just as important as going to school. Cluj in 2021 will be a place where I will be able to learn something new at every corner, and it doesn’t stop at me, it involves every young person in the city, Romanian or Hungarian, Roma or non Roma, privileged or unprivileged.”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s